Aciclovir 200mg comp.

1. DENUMIREA COMERCIALA A MEDICAMENTULUI
Aciclovir Terapia 200 mg comprimate  

2. COMPOZITIA CALITATIVA SI CANTITATIVA
Un comprimat contine aciclovir 200 mg. Excipient cu efect cunoscut: lactoza monohidrat 103 mg per comprimat. 
Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.  

3. FORMA FARMACEUTICA
Comprimate 
Comprimate plate, de forma cilindrica, de culoare alba, cu diametrul de 10 mm, inscriptionate pe una din fete cu ,,Av”.  

4. DATE CLINICE 
4.1 Indicatii terapeutice Aciclovir Terapia 200 mg comprimate este indicat pentru: - tratamentul infectiilor herpetice cutaneo-mucoase (inclusiv cu localizare genitala) primare sau recurente, determinate de virusul herpes simplex (VHS) (excluzând VHS neonatal si infectii severe cu VHS la copii imunodeprimati); - prevenirea infectiilor recurente determinate de VHS la pacienti imunocompetenti; - prevenirea infectiilor determinate de VHS la pacienti imunodeprimati; - tratamentul infectiilor cu virus varicelo-zosterian (VVZ). 

4.2 Doze si mod de administrare La pacientii tratati cu doze mari de aciclovir trebuie asigurata o hidratare adecvata. 
Adulti Tratamentul infectiilor determinate de VHS  (herpes cutaneo-mucos si herpes genital) Doza uzuala este de 200 mg aciclovir, administrat oral de 5 ori pe zi, la intervale de aproximativ 4 ore, cu pauza în timpul noptii. Durata tratamentului este de 5 zile; în infectiile severe, tratamentul poate fi prelungit. 
În cazul pacientilor cu imunodeficienta severa (de exemplu dupa transplant medular) sau pacientilor cu malabsorbtie, doza pentru o administrare poate fi crescuta pâna la 400 mg aciclovir sau, alternativ, se poate lua în considerare tratamentul intravenos. 

Pentru infectiile primare tratamentul trebuie început cât mai repede posibil dupa aparitia infectiei; în cazul infectiilor recurente se recomanda initierea tratamentului la primele semne sau simptome de infectie. 
Prevenirea infectiilor recurente cu VHS la pacientii imunocompetenti (herpes cutaneomucos si herpes genital) Doza recomandata este de 200 mg aciclovir administrat oral de 4 ori pe zi, la intervale de aproximativ 6 ore.
 
Multi pacienti raspund favorabil la un regim de 400 mg aciclovir, administrat oral de 2 ori pe zi, la intervale de aproximativ 12 ore. Scaderea treptata a dozei la 200 mg aciclovir administrate de 3 ori pe zi, la intervale de aproximativ  8 ore sau chiar de 2 ori pe zi, o data la 12 ore, poate fi eficace. 
Unii pacienti pot dezvolta infectii în timpul tratamentului cu doze zilnice de 800 mg aciclovir. 
Tratamentul trebuie întrerupt periodic la intervale de 6-12 luni pentru a evalua eventualele modificari ale sensibilitatii virale. 

Prevenirea infectiilor recurente cu VHS la pacientii imunodeprimati (herpes cutaneomucos si herpes genital) Doza recomandata este de 200 mg aciclovir, administrat oral de 4 ori pe zi, la intervale de aproximativ 6 ore. În cazul pacientilor cu imunodeficienta severa (de exemplu dupa transplant medular) sau al celor cu malabsorbtie, doza pentru o administrare poate fi crescuta pâna la 400 mg aciclovir sau, alternativ, poate fi luat în considerare tratamentul intravenos. Durata tratamentului preventiv se stabileste în functie de perioada în care pacientul este supus riscului de infectie. 
Tratamentul infectiilor cu virusul varicelo-zosterian (VVZ)
Doza recomandata este de 800 mg aciclovir, administrat oral de 5 ori pe zi, la intervale de 4 ore, cu pauza în timpul noptii. Durata tratamentului este de 7 zile. În cazul pacientilor cu imunodeficienta severa (de exemplu dupa transplant medular) sau al celor cu malabsorbtie, poate fi luat în considerare tratamentul intravenos. Tratamentul trebuie început cât mai rapid posibil dupa aparitia infectiei. Tratamentul are rezultate optime daca este initiat imediat dupa aparitia eruptiei. Tratamentul varicelei la pacientii imunocompetenti trebuie început în decurs de 24 de ore dupa aparitia eruptiei. 

Copii si adolescenti
Pentru tratamentul infectiilor determinate de VHS, precum si pentru prevenirea acestora la imunodeprimati, doza pentru copiii cu vârsta de 2 ani si peste este egala cu cea recomandata la adulti, iar pentru copiii cu vârsta sub 2 ani doza recomandata este jumatate din doza pentru adulti.  
Tratamentul varicelei Copii cu vârsta peste 6 ani: 800 mg aciclovir pe zi în 4 doze egale Copii cu vârsta între 2 si 5 ani: 400 mg aciclovir pe zi în 4 doze egale Copii cu vârsta sub 2 ani: 200 mg aciclovir pe zi în 4 doze egale 
Doza poate fi calculata mai exact în functie de greutatea corporala: 20 mg aciclovir/kg (fara a depasi 800 mg), administrat oral de 4 ori pe zi.  

Durata tratamentului este de 5 zile. 
Nu sunt disponibile date privind tratamentul infectiilor cu VHS si al herpesului zoster la copii imunocompetenti. 
Vârstnici La vârstnici trebuie luata în considerare posibilitatea existentei insuficientei renale, iar doza trebuie ajustata corespunzator (vezi “Insuficienta renala” mai jos).
 
Trebuie menținuta hidratarea adecvata a pacienților vârstnici care iau doze mari de aciclovir oral. 
Insuficienta renala Este necesara prudenta în cazul administrarii aciclovirului la pacientii cu insuficienta renala. Trebuie asigurata o hidratate adecvata. Pentru tratamentul si prevenirea infectiilor cu VHS la pacientii cu insuficienta renala, dozele orale recomandate la pacientii cu functie renala normala nu duc la acumularea aciclovirului peste concentratia de siguranta stabilita pentru injectarea intravenoasa. Cu toate acestea, pentru pacientii cu insuficienta renala severa (clearance-ul creatininei < 10 ml/min) se recomanda reducerea dozelor la 200 mg aciclovir, administrate oral de doua ori pe zi, la intervale de aproximativ 12 ore. 

Pentru tratamentul infectiilor cu VVZ, precum si pentru prevenire, la pacientii cu insuficienta renala severa (clearance-ul creatininei < 10 ml/min), este necesara reducerea dozelor la 800 mg aciclovir, administrate oral de doua ori pe zi, la intervale de aproximativ 12 ore. Pentru pacientii cu insuficienta renala moderata (clearance-ul creatininei între 10-25 ml/min) este necesara reducerea dozelor la 800 mg aciclovir, administrate oral de 3 ori pe zi, la intervale de aproximativ 8 ore. 

4.4 Atentionari si precautii speciale pentru utilizare Hidratarea adecvata trebuie men?inuta la pacientii tratati cu doze mari de aciclovir pe cale orala. 

Riscul de insuficiența renala este crescut prin utilizarea concomitenta cu alte medicamente nefrotoxice. 
Utilizarea la pacientii cu insuficienta renala si la pacientii vârstnici: Deoarece aciclovirul este eliminat pe cale renala, dozele la pacientii cu insuficienta renala trebuie reduse (vezi pct. 4.2). Datorita riscului pacientilor în vârsta de a avea o functie renala redusa, trebuie avuta în considerare necesitatea reducerii dozelor la aceasta categorie de pacienti. Atât pacientii în vârsta, cât si cei cu insuficienta renala, prezinta un risc crescut de a dezvolta reactii adverse neurologice si trebuie atent monitorizati pentru evidentierea acestor reactii. În cazurile raportate, aceste reactii au fost, în general, reversibile la întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.8).  

La pacienti sever imunocompromisi la administrarea îndelungata sau cure repetate cu aciclovir a fost observata aparitia unor tulpini virale cu sensibilitate redusa, care nu mai raspund la continuarea terapiei cu aciclovir (vezi pct. 5.1). 
Datele existente în prezent din studii clinice nu sunt suficiente pentru a concluziona ca tratamentul cu aciclovir reduce incidenta complicatiilor asociate varicelei în cazul pacientiilor imunocompromisi. 
Hidratare: Trebuie mentinut un aport hidric corespunzator în cazul pacientilor carora li se administreaza doze mari de aciclovir (de exemplu în cazul tratamentului infectiei cu virusul varicelo-zosterian când doza zilnica este de 4 g). 
 
Toti pacientii trebuie instruiti cum sa evite transmiterea virusului, mai ales în prezenta unor leziuni active. Aciclovir Terapia 200 mg comprimate contine lactoza. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament. 

4.5 Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune Aciclovirul este eliminat în principal sub forma nemodificata în urina prin secretie tubulara renala activa. Orice medicament administrat concomitent, care se elimina prin acest mecanism, poate creste concentratia plasmatica a aciclovirului.  
Probenecidul si cimetidina cresc aria de sub curba concentratiei plasmatice în functie de timp (ASC) a aciclovirului prin acest mecanism si reduc clearance-ul renal al acestuia.  

A fost observata cresterea ASC a aciclovirului si a metabolitului inactiv al micofenolat mofetil - un imunosupresor utilizat de pacientii care au suferit un transplant atunci când aceste doua medicamente au fost administrate concomitent. Totusi, nu este necesara ajustarea dozelor, datorita indicelui terapeutic mare al aciclovirului. 
Un studiu experimental pe cinci subiecti de sex masculin indica faptul ca terapia concomitenta cu aciclovir crește ASC pentru teofilina totala cu aproximativ 50%. Se recomanda masurarea concentrațiilor plasmatice în timpul tratamentului concomitent cu aciclovir. 

4.6 Fertilitate, sarcina si alaptarea Sarcina Administrarea aciclovirului va fi luata în considerare doar atunci când potentialele beneficii terapeutice materne depasesc posibilitatea aparitiei unor riscuri necunoscute la fat. 
Dupa punerea pe piata, monitorizarea femeilor gravide tratate cu aciclovir a evidentiat efectele tuturor formularilor. Concluziile nu au aratat o crestere a numarului de malformatii congenitale între subiectii expusi la aciclovir, comparativ cu populatia generala si anomaliile la nastere nu au dovedit trasaturi comune sau unice care sa sugereze o cauza comuna.

Administrarea sistemica de aciclovir în teste standard acceptate international nu a produs efecte embriotoxice sau teratogene la iepuri, șobolani sau șoareci. Într-un test non-standard la șobolani, au fost observate anomalii fetale, dar numai în urma unor doze subcutanate mari care au determinat toxicitate materna. Relevanța clinica a acestor observații este incerta.  

Alaptarea Dupa administrarea orala a dozelor de 200 mg de 5 ori pe zi, aciclovirul a fost detectat în laptele matern în concentratii de 0,6 - 4,1 ori mai mari decât concentratiile plasmatice corespunzatoare. Aceste concentratii pot expune sugarii la doze de aciclovir de pâna la 0,3 mg/kg si zi. De aceea, se recomanda prudenta atunci când aciclovirul este administrat femeilor care alapteaza. 

Fertilitatea Nu exista informații cu privire la efectul aciclovirului asupra fertilitații feminine umane. Într-un studiu de 20 de pacienti de sex masculin cu sperma normala, aciclovir administrat pe cale orala în doze de pâna la 1g pe zi, timp de pâna la ?ase luni s-a dovedit ca nu are nici un efect clinic semnificativ asupra numarului de spermatozoizi, a motilitaâii sau morfologiei.
Vezi studiile clinice de la pct.5.2. 

4.7 Efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje Starea clinica a pacientului si profilul evenimentelor adverse ale aciclovirului trebuie avute în vedere atunci când se analizeaza capacitatea pacientilor de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.  Nu s-au efectuat studii privind efectele aciclovir asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.  Mai mult, un efect negativ asupra unor astfel de activitati nu poate fi sustinut de farmacologia substantei active. 

4.8 Reactii adverse Categoriile de frecventa asociate cu evenimentele adverse de mai jos sunt estimative. Pentru cele mai multe evenimente, nu au fost disponibile date adecvate pentru estimarea incidentei.  În plus, evenimentele adverse pot varia în incidenta lor în functie de indicatie. 

Pentru clasificarea reactiilor adverse în functie de frecventa s-a utilizat urmatoarea conventie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 si <1/10), mai putin frecvente (≥1/1000 si <1/100), rare (≥1/10000 si <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile). 
Tulburari hematologice si limfatice Foarte rare: anemie, leucopenie, trombocitopenie. 
Tulburari ale sistemului imunitar Rare: anafilaxie. 
Tulburari ale sistemului nervos Frecvente: cefalee, ameteala. Foarte rare: agitatie, confuzie, tremor, ataxie, disartrie, convulsii, somnolenta, encefalopatie, coma. Evenimentele de mai sus sunt, în general, reversibile si au fost raportate de obicei, la pacientii cu insuficienta renala sau care prezentau alti factori predispozanti (vezi pct. 4.4). 
Tulburari psihice  Foarte rare: halucinatii, simptome psihotice. Evenimentele de mai sus sunt, în general, reversibile si au fost raportate de obicei, la pacientii cu insuficienta renala sau care prezentau alti factori predispozanti (vezi pct. 4.4). 
Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale Rare: dispnee. 
Tulburari gastro-intestinale Frecvente: greata, varsaturi, diaree si dureri abdominale. 
Tulburari hepatobiliare Rare: cresterea reversibila a valorilor serice ale bilirubinemiei si enzimelor hepatice.  Foarte rare: hepatita si icter. 
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat Frecvente: prurit, eruptii cutanate tranzitorii (inclusiv fotosensibilitate).
 
Mai putin frecvente: urticarie, alopecie difuza accelerata. Alopecia difuza accelerata a fost asociata cu o larga varietate de afectiuni si medicamente, relatia cu tratamentul cu aciclovir fiind incerta. Rare: edem angioneurotic. 
Tulburari renale si ale cailor urinare Rare: cresterea valorilor ureei sanguine si a creatininemiei.  Foarte rare: insuficienta renala acuta, durere renala. Durerea renala poate fi asociata cu insuficienta renala. 
Tulburari generale si la nivelul locului de administrare Frecvente: fatigabilitate, febra. 

Raportarea reacâiilor adverse suspectate Raportarea reacâiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta.
Aceasta permite monitorizarea în continuare a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sanatații sunt rugați sa raporteze orice reacții adverse suspectate, prin intermediul sistemului național de raportare disponibil pe site-ul oficial al Agenției Medicamentului și Dispozitivelor Medicale la urmatoarea adresa web: www.amed.md sau e-mail:farmacovigilenta@amed.md 

4.9 Supradozaj Semne si simptome Aciclovirul este absorbit doar partial din tractul gastro-intestinal. Nu au fost evidentiate efecte toxice la pacientii care au ingerat doze unice de pâna la 20 g aciclovir. Accidental, supradozajul repetat al aciclovirului administrat oral timp de mai multe zile a fost asociat cu tulburari gastro-intestinale (de exemplu: greata si varsaturi) si tulburari neurologice (cefalee si confuzie). 

Supradozajul aciclovirului administrat intravenos a determinat cresterea creatininemiei, ureei sanguine si, ulterior, insuficienta renala. Au fost descrise efecte neurologice, inclusiv confuzie, halucinatii, agitatie, convulsii si coma.  
Tratament  Pacientii trebuie monitorizati atent, pentru evidentierea semnelor de toxicitate. Hemodializa creste semnificativ eliminarea aciclovirului din sânge, putând fi utila în cazul supradozajului simptomatic.  

5. PROPRIETATI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietati farmacodinamice Grupa farmacoterapeutica: antivirale de uz sistemic, antivirale cu actiune directa, nucleozide si nucleotide, exclusiv inhibitori de reverstranscriptaza, codul ATC: J05AB01. 
Aciclovirul este un medicament antiviral cu activitate inhibitorie in vivo si in vitro asupra virusurilor herpetice umane, incluzând virusul herpes simplex tip 1 si 2 (VHS), virusul varicelo-zosterian (VVZ), virusul Epstein Barr (VEB) si virusul citomegalic (VCM). În culturile celulare, aciclovirul are cea mai intensa activitate împotriva VHS-1, urmat (în ordinea descrescatoare a activitatii) de VHS-2, VVZ, VEB si VCM. 

Activitatea inhibitorie a aciclovirului în cazul VHS-1, VHS-2, VVZ si VEB are o selectivitate mare. Enzima timidin-kinaza (TK) a celulelor normale, neinfectate, nu utilizeaza efectiv aciclovirul ca substrat, astfel încât toxicitatea la mamifere asupra celulelor gazda este mica; TK codificata de VHS, VVZ si VEB converteste aciclovirul în aciclovir monofosfat, un analog nucleozidic care va fi ulterior convertit la difosfat si, în final, la trifosfat, de catre enzimele celulare. Aciclovirul trifosfat interfera cu  ADN - polimeraza virala si inhiba replicarea ADN-ului viral, producând terminarea sintezei lantului dupa încorporarea sa în ADN-ul viral. 

Administrarea prelungita sau repetata de aciclovir la persoanele cu imunodeficienta severa poate determina selectarea unor tulpini virale cu sensibilitate redusa si, consecutiv, absenta raspunsului la continuarea tratamentului.  
Au fost raportate tulpini cu TK virala sau ADN - polimeraza virala modificate. In vitro, expunerea unor tulpini de VHS la aciclovir poate duce la aparitia rezistentei. Relatia dintre sensibilitatea tulpinilor de VHS, determinata in vitro, si raspunsul clinic la tratamentul cu aciclovir nu este clara.  

5.2 Proprietati farmacocinetice Absorbtie Aciclovirul este absorbit doar partial din intestin. Concentratia plasmatica maxima (Cmax) dupa administrarea unor doze de 200 mg la intervale de 4 ore a fost de 3,1 micromol (0,7 ?g/ml), iar concentratia plasmatica minima corespunzatoare (Cmin) a fost de 1,8 micromol (0,4 ?g/ml). Valoarea Cmax dupa administrarea unor doze de 400 mg, respectiv 800 mg la intervale de 4 ore a fost de 5,3 micromol (1,2 ?g/ml), respectiv 8 micromol (1,8 ?g/ml), iar valoarea Cmin a fost de 2,7 micromol (0,6 ?g/ml), respectiv 4 micromol (0,9 ?g/ml). 
La adulti, dupa administrarea perfuzabila timp de 1 ora a 2,5 mg/kg, 5 mg/kg, 10 mg/kg si 15 mg/kg, Cmax la starea de echilibru au fost de 22,7 micromol (5,1 ?g/ml), 43,6 micromol (9,8 ?g/ml), 92 micromol (20,7 ?g/ml), respectiv 105 ?M (23,6 micromol). La starea de echilibru, Cmin corespunzatoare dupa 7 ore au fost de 2,2 micromol (0,5 ?g/ml), 3,1 micromol (0,7 ?g/ml), 10,2 micromol (2,3 ?g/ml), respectiv 8,8 micromol (2,0 ?g/ml).

La copii cu vârsta peste 1 an au fost observate valori similare ale Cmax si Cmin la starea de echilibru atunci când doza de 250 mg/m2 a fost înlocuita cu 5 mg/kg, iar doza de 500 mg/m2 a fost înlocuita cu 10 mg/kg. La nounascutii si sugarii (cu vârsta între 0-3 luni) tratati cu doze de 10 mg/kg administrate în perfuzii intravenoase cu durata de 1 ora, la intervale de 8 ore, Cmax la starea de echilibru a fost de 61,2 micromol (13,8 ?g/ml), iar Cmin a fost de 10,1 micromol (2,3 ?g/ml).  

Concentratia realizata în lichidul cefalorahidian reprezinta aproximativ 50% din concentratia plasmatica corespunzatoare. Legarea de proteinele plasmatice este relativ mica (9-33%) si nu se asteapta interactiuni medicamentoase care sa implice deplasarea de pe situsurile de legare. 

Eliminare La adulti, timpul de înjumatatire plasmatica prin eliminare a aciclovirului dupa administrare intravenoasa este în medie de 2,9 ore. Cea mai mare parte este excretata sub forma nemodificata prin rinichi. Clearance-ul renal al aciclovirului este substantial mai mare decât clearance-ul creatininei, indicând faptul ca la eliminarea renala a medicamentului, pe lânga filtrarea glomerulara, contribuie si secretia tubulara  9-carboximetoxi-metilguanina este singurul metabolit important al aciclovirului si reprezinta aproximativ 10-15% din doza administrata, regasita în urina. Atunci când aciclovirul este administrat la o ora dupa 1 g probenecid, timpul de înjumatatire plasmatica prin eliminare si ASC au crescut cu 18%, respectiv 40%.
  
La nou-nascuti si sugari (cu vârsta între 0-3 luni), tratati cu doze de 10 mg/kg, administrate în perfuzie cu durata de o ora, la intervale de 8 ore,  Cmax s-a dovedit a fi 61,2 micromolar (13,8 micrograme/ml) si Cmin 10,1 micromolar (2,3 micrograme/ml). La un grup separat de nou-nascuti tratati cu 15 mg/kg aciclovir la fiecare 8 ore, s-au evidentiat cresteri aproximativ proportionale cu doza, cu un Cmax de 83,5 micromolar (18,8 micrograme/ml) si Cmin de 14,1 micromolar (3,2 micrograme/ml).
Timpul de înjumatatire plasmatica prin eliminare a fost în medie de 3,8 ore. 
Grupe speciale de pacienti La pacientii cu insuficienta renala cronica, timpul de înjumatatire plasmatica prin eliminare a fost în medie de 19,5 ore. În timpul hemodializei, timpul de înjumatatire plasmatica al aciclovirului a fost în medie de 5,7 ore. Concentratia plasmatica a aciclovirului scade cu aproximativ 60% în timpul dializei. 
La vârstnici, clearance-ul total scade odata cu vârsta, asociat cu scaderea clearanceului creatininei, desi timpul de înjumatatire plasmatica prin eliminare este putin influentat. 

5.3 Date preclinice de siguranta Mutagenitate  Rezultatele unei game largi de teste de mutagenitate in vitro si in vivo au indicat faptul ca aciclovirul nu prezinta risc mutagen la om. 
Carcinogenitate Studii pe termen lung efectuate la sobolan si soarece nu au evidentiat efecte carcinogene.  
Fertilitate Au fost raportate reactii adverse reversibile asupra spermatogenezei numai la doze de aciclovir cu mult mai mari decât cele utilizate în scop terapeutic. Studii la doua generatii de soareci cu aciclovir administrat oral nu au evidentiat afectarea fertilitatii.  La om nu exista date despre efectul aciclovir administrat oral asupra fertilitatii feminine. S-a demonstrat ca aciclovir administrat oral nu are efecte ireversibile asupra numarului, morfologiei sau motilitatii spermatozoizilor. 

Teratogenitate Administrarea sistemica a aciclovirului în testele standard acceptate international nu a determinat efecte embriotoxice sau teratogenie la iepure, sobolan si soarece. Într-un test non-standard la sobolan au fost observate anomalii fetale, dar numai dupa administrarea subcutanata a unor doze mari, care au determinat efecte toxice materne. Relevanta clinica a acestor rezultate nu este cunoscuta.  

6. PROPRIETATI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipientilor Lactoza monohidrat Povidona K 30, Amidon de porumb Talc Stearat de magneziu Dioxid de siliciu coloidal anhidru Amidonglicolat de sodiu

6.2 Incompatibilitati Nu este cazul. 
6.3 Perioada de valabilitate 24 luni 
6.4 Precautii speciale pentru pastrare A se pastra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original. 
6.5 Natura si continutul ambalajului Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate 
6.6 Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor Fara cerinte speciale.  

7. DETINATORUL CERTIFICATULUI DE ÎNREGISTRARE
Terapia S.A. Str. Fabricii, nr. 124, Cluj-Napoca, România  

8. NUMARUL(ELE) CERTIFICATULUI DE ÎNREGISTRARE
22350  

9.DATA AUTORIZARI
I 10.05.2016  

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI 
Mai 2016  
Informatii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agentiei Medicamentului si Dispozitivelor Medicale (AMDM) http://nomenclator.amed.md/