Ibuprofen 200mg comp.film

IBUPROFEN
comprimate filmate

DENUMIREA COMERCIALA
Ibuprofen

DCI-ul substantei active
Ibuprofenum

COMPOZITIA
1 comprimat filmat contine:
substanta activa: ibuprofen 200 mg;
excipienti: amidon de cartofi, stearat de magneziu, stearat de calciu, povidona, Opadry II (alcool polivinilic partial hidrolizat, talc, macrogol 3350, lecitina, dioxid de titan (E 171)).

FORMA FARMACEUTICA
Comprimate filmate.

DESCRIEREA MEDICAMENTULUI
Comprimate filmate biconvexe de culoare alba.

GRUPA FARMACOTERAPEUTICA si codul ATC
Remedii antiinflamatorii nesterioidiene si antireumatice. Derivatii acidului propionic, M01E01.

PROPRIETATI FARMACOLOGICE
Proprietati farmacodinamice
Remediu cu structura nesterioidiana, cu efect antiinflamator, analgezic, antipiretic si antiagregant pronuntat.
Mecanismul de actiune consta în inhibarea ciclooxigenazei de tip I si II (indicele de selectivitate ciclooxigenaza I : ciclooxigenaza II = 5,0-10,0 : 1). Ca rezultat are loc blocarea reactiilor cascadei arahidonice de sinteza a eucosanoidelor si dereglarea sintezei prostaglandinelor PgE2, PgF2?, tromboxanului TXA2, prostaciclinei PgI2.

Ibuprofen reduce hiperemia, exsudarea si permeabilitatea capilarelor în focarul inflamator. Inhiba activitatea hialuronidazei, producerea de ATP, reduce asigurarea cu energie a procesului inflamator.
În afectiunile reumatice manifesta actiune antiinflamatoare si analgezica. Reduce durerea în stare de repaus si la miscare, reduce rigiditatea matinala si tumefierea articulatiilor, amelioreaza functia lor. Actiunea antiinflamatoare completa se dezvolta la a 5-7 zi de administrare sistematica.

În procesele inflamatoare posttraumatice si postoperatorii juguleaza rapid atât durerea spontana, cât si cea aparuta la miscare. Reduce edemul inflamator în regiunea plagii.

Ibuprofenul manifesta actiune analgezica, mareste pragul de excitabilitate a centrelor de durere din talamus. Împiedica transmiterea impulsurilor dureroase de la extra- si proprioreceptori prin fasciculele Goll si Burdach. Reduce actiunea algogena a bradikininei.
În nucleele sistemului antinociceptiv ibuprofenul intensifica eliminarea acidului kinureninic, care inhiba transmiterea impulsurilor dureroase (din contul influentei asupra AMPA- si NMDA receptorilor) si opiopeptidelor endogene. Înlatura durerea de intensitate  mica si moderata, care poarta de regula caracter somatic: dureri în muschi, articulatii,
tendoane, trunchiuri nervoase, cefalee si odontalgie.

Scade temperatura corporala majorata, însa nu influenteaza asupra temperaturii normale a corpului. Acest fapt este determinat de capacitatea ibuprofenului de a scadea activitatea centrului termoregulator hipotalamic, de a reduce influenta asupra lui a pirogenelor endogene, de a intensifica termoliza. Efectul antipiretic se dezvolta în doze
mai mici, decât cel antiinflamator si se manifesta deja peste 30 min. de la administrarea ibuprofenului, mentinându-se în decurs de 6 ore.

Ibuprofenul deregleaza reactia de adeziune (agregare) a trombocitelor si provoaca o crestere usoara a timpului de sângerare.

Proprietati farmacocinetice
Dupa administrarea interna se absoarbe bine. Biodisponibilitatea constituie 80%.
Concentratia plasmatica maxima dupa administrarea interna pe stomacul gol se atinge peste 0,45-1 ora, la administrare dupa consumul alimentelor – peste 2,0-2,5 ore.
Concentratia maxima în lichidul sinovial se realizeaza peste 3 ore. Concentratia plasmatica terapeutica constituie 10-50 μg/ml, cea toxica – 100-700 μg/ml. Activitatea biologica a ibuprofenului este determinata de S-enantiomerul sau. Dupa absorbtie circa 60% din R-forma inactiva se transforma lent în S-forma activa. În sânge se conjuga reversibil cu proteinele plasmatice (circa 90-99%). Penetreaza lent în cavitatea articulatiilor, se retine în lichidul sinovial, creând în el concentratii superioare celor plasmatice. Volumul de distributie constituie 0,1 l/kg.

Se metabolizeaza în ficat cu formarea a 3 metaboliti inactivi, 60-90% din doza administrata se elimina pe cale renala cu urina sub forma de metaboliti, în masura mai mica se elimina cu bila. Excretia ibuprofenului sub forma nemodificata constituie cel mult 1%. Perioada de înjumatatire a ibuprofenului constituie 2-2,5 ore, clearance-ul general – 0,75±0,20 ml/min/kg.
La pacientii vârstnici farmacocinetica ibuprofenului nu se modifica.

INDICATII TERAPEUTICE
- În calitate de remediu analgezic si antiinflamator în artrita reumatioda (inclusiv artrita reumatoida juvenila sau boala Still), spondilita anchilozanta, osteoartroza si alte artropatii non-reumatice (seronegative);
- procese inflamatoare non-reumatice ale tesuturilor periarticulare, asa ca umar „înghetat” (inflamatia membranei articulare), bursita, tendovaginita si dureri lombare;
- pentru ameliorarea sindromului algic în leziuni ale tesuturilor moi, asa ca entorse;
- în calitate de remediu analgezic pentru jugularea sindromului algic slab si moderat în asa stari ca dismenoreea, odontalgii sau dureri postoperatorii, pentru ameliorarea simptomatica a cefaleei, inclusiv a migrenei.

DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
Se administreaza intern, de preferinta între mese.
Se indica adultilor câte 400-600 mg (2-3 comprimate) de 3-4 ori pe zi. În artrita reumatoida – câte 800 mg (4 comprimate) de 3 ori pe zi. În algodismenoree se indica câte 400-600 mg (2-3 comprimate) cu interval de 4-6 ore. Doza maxima la o priza constituie 800 mg (4 comprimate), doza nictemerala – 2400 mg (12 comprimate).

Copiilor se indica în doza de 5-10 mg/kg/zi, divizata în 3-4 prize. Doza maxima nictemerala a ibuprofenului constituie 20 mg/kg; în artrita reumatoida juvenila – pâna la 40 mg/kg.

Copiilor cu vârsta de 6-9 ani (masa corporala 21-30 kg) – câte 100 mg (½ comprimat) de 4 ori pe zi, doza maxima nictemerala – 400 mg. Copiilor cu vârsta de 9- 12 ani (masa corporala 31-41 kg) – câte 200 mg (1 comprimat) de 3 ori pe zi, doza maxima nictemerala – 600 mg. Copiilor cu vârsta peste 12 ani (masa corporala peste 41
kg) – câte 200 mg (1 comprimat) de 4 ori pe zi, doza maxima nictemerala – 800 mg.

În calitate de remediu antipiretic se indica în caz daca temperatura corpului depaseste 38,5 °C (la pacientii cu convulsii febrile în antecedente – la o temperatura a corpului  peste 37,5 °C). Daca febra depaseste 39,2 °C se indica în doza de 10 mg/kg, daca nu depaseste 39,2 °C – 5 mg/kg.

REACTII ADVERSE
Infectii si infestari: rinita.
Tulburari hematologice si limfatice: leucopenie, trombocitopenie, neutropenie, agranulocitoza, anemie aplastica si hemolitica.
Tulburari ale sistemului imunitar: reactii de hipersensibilitate, asa ca reactii alergice nespecifice si anafilaxie, tulburari ale reactivitatii cailor respiratorii (astm bronsic, bronhospasm sau dispnee), diverse manifestari cutanate (eruptii cutanate, prurit, urticarie, purpura, edem angioneurotic, rar – dermatoza buloasa, inclusiv sindrom Stevens-Johnson, necroliza epidermica toxica si eritem polimorf.

Tulburari psihice: neliniste, depresie, confuzie mintala, halucinatii.
Tulburari ale sistemului nervos: nevrita nervului optic, cefalee, parestezii, ameteli, insomnie sau somnolenta, meningita aseptica (îndeosebi la pacientii cu tulburari autoimune preexistente, asa ca lupus eritematos de sistem si colagenoze mixte) cu simptome de rigiditate a muschilor occipitali, cefalee, voma, febra sau pierderea orientarii.

Tulburari oculare: tulburari de vedere, neuropatie optica toxica.
Tulburari acustice si vestibulare: tulburari de auz, tinitus, vertij.
Tulburari cardiace: retentie de lichid, edeme, insuficienta cardiaca. Datele epidemiologice sugereaza faptul ca utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg/zi), de lunga durata, pot fi asociate cu o crestere usoara a riscului de aparitie a evenimentelor trombotice arteriale, ce pot duce la infarct miocardic sau accident vascular cerebral.
Tulburari vasculare: hipertensiune arteriala.
Tulburari gastrointestinale: ulcer peptic, perforatie sau hemoragie gastrointestinala, uneori cu sfârsit letal, îndeosebi la vârstnici. Greata, voma, diaree, meteorism, constipatie, dispepsie, dureri abdominale, melena, voma cu sânge, stomatita ulceroasa, acutizarea colitei si bolii Crohn; mai putin frecvente – gastrita; rare – perforatia peretelui tractului gastrointestinal; foarte rare – pancreatita.
Tulburari hepatobiliare: functie hepatica deteriorata, insuficienta hepatica, hepatita, icter,
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat: reactie de fotosensibilitate.
Tulburari renale si ale cailor urinare: dereglarea functiei renale si nefropatie toxica în diverse forme, inclusiv nefrita interstitiala, sindrom nefrotic si insuficienta renala.
Tulburari generale: stare de rau general, fatigabilitate.

CONTRAINDICATII
- Hipersensibilitate la ibuprofen;
- deficit de glucozo-6-fosfadehidrogenaza;
- afectiuni eroziv-ulceroase ale tractului gastrointestinal în faza de acutizare;
- hemoragie gastrointestinala;
- astm „aspirinic” si triada „aspirinica”;
- diateze hemoragice (boala Willebrand, purpura trombocitopenica, teleangiectazii), hipoprotrombinemie, hemofilie;
- anevrism disecant de aorta;
- hipertensiune portala;
- deficit de vitamina K;
- trimestrul III de sarcina si perioada de lactatie,
- afectiuni ale nervului optic, scotom, ambliopie, dereglarea vederii cromatice;
- hipertensiune arteriala, insuficienta cardiaca stadiul III-IV dupa NYHA;
- patologia aparatului vestibular, scaderea auzului;
- insuficienta hepatica si renala severa;
- vârsta sub 6 ani.

SUPRADOZARE
Simptome: un tablou clinic tipic la supradozarea ibuprofenului nu se dezvolta. Sunt posibile dureri abdominale, greturi, voma, vertije, inhibare, somnolenta, depresie, cefalee, hipotonie, convulsii, dereglarea ritmului cardiac, insuficienta renala acuta, inhibarea respiratiei.

Tratament: masurile de tratament includ sistarea administrarii preparatului, tratament de sustinere si simptomatic, orientat spre eliminarea dereglarilor aparute, corectia echilibrului acido-bazic. Este posibila efectuarea diurezei fortate cu indicarea concomitenta a bauturilor alcaline, carbunelui activat în scopul reducerii absorbtiei ibuprofenului. Antidot specific nu exista. Lavajul gastric este eficace numai daca este efectuat în decurs de 1 ora dupa administrarea preparatului.

ATENTIONARI SI PRECAUTII SPECIALE DE UTILIZARE
Persoane cu patologia tractului gastrointestinal. Pe durata tratamentului cu ibuprofen se recomanda monitorizarea riguroasa a pacientilor cu acuze din partea organelor tractului gastrointestinal, afectiuni ulceroase ale organelor tractului gastrointestinal în anamneza, colita ulceroasa nespecifica sau maladia Crohn. Pe fondalul utilizarii ibuprofenului la
aceasta categorie de pacienti poate aparea (prima data sau repetat) hemoragie gastrointestinala sau ulceratii/perforatii ale tractului gastrointestinal, care pot sa nu fie precedate de simptome prodromale. În toate aceste cazuri este necesara sistarea administrarii preparatului.

Persoane cu patologia sistemului sanguin.
Ibuprofenul inhiba temporar agregarea trombocitelor, de aceea la pacientii cu dereglarea sistemului de hemostaza este necesara monitorizarea riguroasa a indicilor de laborator corespunzatori. La administrarea îndelungata a ibuprofenului se recomanda controlul sistematic al sângelui periferic.
Persoane cu afectiuni hepatice. În timpul utilizarii ibuprofenului este posibila cresterea tranzitorie a activitatii enzimelor hepatice. În caz de terapie îndelungata cu ibuprofen ca metoda de precautie se recomanda controlul de laborator al functiei hepatice. Daca dereglarile din partea indicilor functionali se mentin sau se amplifica, sau daca apar manifestari clinice ale altor afectiuni hepatice, se recomanda sistarea administrarii ibuprofenului. Se va lua în consideratie faptul, ca la administrarea ibuprofenului hepatita poate aparea fara fenomene prodromale.

Persoane cu patologia sistemului cardiovascular. Deoarece prostaglandinele joaca un rol important în mentinerea circulatiei renale normale, o precautie deosebita necesita utilizarea ibuprofenului la pacientii ce sufera de dereglari ale functiei renale si insuficienta cardiaca congestiva cronica, la pacientii care administreaza remedii diuretice, la pacientii
cu reducerea considerabila a volumului sângelui circulant (de exemplu în perioada pâna si dupa interventii chirurgicale). În toate aceste cazuri se recomanda în calitate de masura de precautie controlul functiei renale. Sistarea administrarii preparatului de obicei provoaca restabilirea functiei rinichilor la nivel initial.

Influenta asupra indicilor de laborator.
La necesitatea determinarii 17-cetosteroizilor în urina, administrarea ibuprofenului trebuie sistata cu 48 ore pâna la efectuarea analizei.
Pe durata tratamentului nu se recomanda consumul alcoolului.
Reactiile adverse gastrointestinale pot fi reduse la minimum prin administrarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurta perioada necesara controlarii simptomelor.

Administrarea în sarcina si perioada de alaptare
Sarcina
Administrarea ibuprofenului în timpul sarcinii e posibila doar în cazul când beneficiul scontat pentru mama depaseste riscul potential pentru fat. Preparatul trebuie indicat în doza eficienta minima. Nu se recomanda administrarea în trimestrul III de sarcina în legatura cu inhibarea contractiilor uterine si închiderea prematura a canalului arterial la fat.

Inhibarea sintezei prostaglandinei poate avea o influenta negativa asupra sarcinii si a dezvoltarii embrionare/fetale. Datele din studiile epidemiologice sugereaza o crestere a riscului de avort spontan si de malformatii cardiace si ale tractului gastrointestinal dupa administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandina la începutul sarcinii. La animale,
s-a demonstrat ca administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandina a avut drept rezultat cresterea numarului de sarcini pierdute pre- si postimplant si a letalitatii embriofetale. În plus, la animalele expuse la un inhibitor al sintezei de prostaglandina în timpul organogenezei a fost raportata cresterea incidentei diverselor malformatii, inclusiv cardiovasculare.

În timpul primului si celui de-al doilea trimestru de sarcina, ibuprofenul nu trebuie utilizat decât daca este absolut necesar. Daca ibuprofenul este utilizat de o femeie care încearca sa ramâna gravida sau de o femeie în primul si în al doilea trimestru de sarcina, doza trebuie sa fie cât mai mica si durata tratamentului sa fie cât mai scurta posibil.

În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcina, toti inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune fatul la:
- toxicitate cardiopulmonara (cu închiderea prematura a canalului arterial si hipertensiune pulmonara);
- disfunctie renala, care poate evolua pâna la insuficienta renala cu oligohidramnios.

Inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune mama si nou-nascutul, la sfârsitul sarcinii la:
- prelungirea timpului de sângerare;
- inhibarea contractiilor uterine, având ca rezultat întârzierea sau prelungirea travaliului.
În consecinta, ibuprofenul este contraindicat în ultimul trimestru de sarcina.

Alaptare
Ibuprofenul este excretat în laptele matern, de aceea la administrarea lui în perioada de lactatie trebuie luata în considerare întreruperea definitiva a alaptarii pe toata perioada tratamentului.

Influenta asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
În perioada utilizarii ibuprofenului e necesar de evitat exercitarea activitatilor, care necesita o atentie sporita si reactii psihomotorii rapide.

INTERACTIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACTIUNI
Antihipertensive, beta-adrenoblocante si diuretice: ibuprofenul, ca si alte remedii antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) poate reduce efectul remediilor antihipertensive, asa ca inhibitorilor enzimei de conversie, beta-adrenoblocantelor si diureticelor.
Diureticele la fel pot creste riscul nefrotoxicitatiii AINS.
Glicozide cardiace: AINS pot agrava insuficienta cardiaca, pot reduce rata de filtrare
glomerulara si cresc concentratiile plasmatice ale glicozidelor cardiace.
Colestiramina: administrarea concomitenta de ibuprofen cu colestiramina întârzie si reduce absorbtia de ibuprofen în tractul gastrointestinal.
Litiu: administrarea concomitenta cu sarurile de litiu duc la micsorarea excretiei litiului.
Metotrexat: AINS pot inhiba secretia canaliculara si reduce clearance-ul metotrexatului.
Ciclosporina: risc sporit de nefrotoxicitate.
Mifepristona: teoretic, poate sa apara o scadere a eficacitatii medicamentului ca urmare a proprietatilor antiprostaglandinice a medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene.

Dovezi limitate sugereaza faptul ca administrarea concomitenta de AINS în ziua în care se administreaza prostaglandina, nu influenteaza defavorabil efectele mifepristonei sau a prostaglandinei asupra maturarii colului uterin sau a contractilitatii uterine si nu reduce eficacitatea clinica a medicamentelor utilizate pentru întreruperea sarcinii.

Alte analgezice si inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2: se recomanda de evitat administrarea concomitenta a doua sau mai multe AINS, inclusiv a inhibitori COX-2, deoarece aceasta poate creste riscul dezvoltarii reactiilor adverse.

Acid acetilsalicilic: asocierea acidului acetilsalicilic cu alte AINS trebuie evitata din cauza cresterii riscului de aparitie a reactiilor adverse, inclusive a ulceratiilor si hemoragiilor gastrointestinale. Date experimentale sugereaza faptul ca la administrare concomitenta, ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregarii
plachetare.

Anticoagulante: AINS pot creste efectul anticoagulantelor de tipul warfarinei. S
Fluorchinolone: la pacientii care administreaza concomitant AINS si chinolone poate creste riscul dezvoltarii convulsiilor.
Derivati de sulfoniluree: ibuprofenul poate potenta actiunea hipoglicemianta a derivatilor de sulfoniluree.
Antiagregante plachetare si inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRS): cresterea riscului de aparitie a hemoragiilor la nivelul tractului gastrointestinal în cazul tratamentului concomitent cu AINS.

Tacrolimus: poate sa creasca riscul de nefrotoxicitate a ibuprofenului la administrare concomitenta cu tacrolimus.
Zidovudina: risc sporit de hematotoxicitate la administrare concomitenta cu zidovudina.
Aminoglicozide: AINS pot reduce eliminarea aminoglicozidelor.
Extracte vegetale: ginkgo biloba poate spori riscul hemoragiilor la administrare concomitenta cu AINS.

Inhibitori ai CYP2C9: utilizarea concomitenta de ibuprofen cu inhibitori ai CYP2C9 poate creste expunerea la ibuprofen (substrat pentru CYP2C9). La administrarea concomitenta cu voriconazol si fluconazol (inhibitori ai CYP2C9), are loc o crestere a expunerii la ibuprofen- cu aproximativ 80 pâna la 100 %. Trebuie luata în considerare o reducere a
dozei de ibuprofen când se administreaza concomitent inhibitori puternici ai CYP2C9, în special când se administreaza doze mari de ibuprofen cu voriconazol sau fluconazol.
Sucurile de visina si coacaza, siropul de zahar maresc viteza absorbtiei ibuprofenului.

PREZENTARE, AMBALAJ
Comprimate 200 mg. Câte 10 comprimate în blister, câte 1 sau 5 blistere împreuna cu prospectul în cutie din carton.

PASTRARE
A se pastra la loc ferit de lumina si umeditate, la temperatura sub 25 ºC.
A nu se lasa la îndemâna si vederea copiilor.

TERMEN DE VALABILITATE
3 ani.
A nu se utiliza dupa data de expirare indicata pe ambalaj.

STATUTUL LEGAL
Fara prescriptie medicala.

DATA ULTIMEI REVIZUIRI A TEXTULUI
Aprilie 2015.

NUMELE SI ADRESA PRODUCATORULUI
UPM din Borisov SAD, Republica Belarus,
regiunea Minsk, or. Borisov, str. Ceapaev 64
tel./fax: +375(177)735612.

La aparitia oricarei reactii adverse informati sectia de farmacovigilenta a
Agentiei Medicamentului si Dispozitivelor Medicale (tel.: 0 22 88 43 38)