MAC-Profen sirop 100mg/5ml 100ml

MAC-PROFEN
sirop

DENUMIREA COMERCIALĂ
MAC-Profen

DCI-ul substanţei active
Ibuprofenum

COMPOZIŢIA
5 ml sirop conţin:
substanţa activă: ibuprofen – 100 mg;
excipienţi: metil parahidroxibenzoat, propil parahidroxibenzoat, glicerol, clorură de benzalconiu, sorbitol lichid 70% (care nu cristalizează), zaharinat de sodiu, propilenglicol, acid citric, citrat de sodiu, polisorbat 60, celuloză microcristalină și
carboximetilceluloză de sodiu, gumă xantan, colorant galben amurg E 110, aromă de portocale 2808 N/A, etanol 96%, apă purificată.

FORMA FARMACEUTICĂ
Sirop

DESCRIEREA MEDICAMENTULUI
Suspensie vâscoasă, fină, de culoare oranj, cu aromă caracteristică de portocală şi gust dulce - amar.

GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC
Medicamente antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene. Derivaţi ai acidului propionic, M01AE01.

PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE
Proprietăţi farmacodinamice
Ibuprofen este un derivat al acidului propionic, cu acţiune analgezică, antiinflamatoare şi antipiretică. Efectele terapeutice ale ibuprofenului, în calitate de preparat antiinflamator nesteroidian, rezultă ca urmare a efectului inhibitor asupra enzimei
ciclooxigenaza, care determină reducerea marcată a sintezei prostaglandinelor.
Datele experimentale sugerează faptul că ibuprofenul poate inhiba efectul unei dozei reduse de acid acetilsalicilic asupra agregării trombocitare în contextul administrării concomitente. În cadrul unui studiu, în urma administrării unei doze unice de ibuprofen de 400 mg cu 8 ore înainte sau în decurs de 30 de minute după administrarea acidului acetilsalicilic (81 mg, eliberare imediată), a intervenit un efect scăzut al AAS asupra formării de tromboxan sau asupra agregării trombocitare. Cu toate acestea, limitările acestor date şi incertitudinea privitore la extrapolarea datelor
ex vivo la situaţiile clinice, sugerează faptul că nu putem trage concluzii privind utilizarea regulată de ibuprofen şi nu se anticipează nici un efect relevant din punct de vedere clinic în cazul utilizării ocazionale de ibuprofen.

Proprietăţi farmacocinetice
Ibuprofenul se absoarbe rapid din tractul gastrointestinal, realizând concentraţia plasmatică maximă după 1-2 ore. Timpul de înjumătăţire prin eliminare constituieaproximativ 2 ore. Ibuprofenul este metabolizat la nivel hepatic în doi metaboliţi
inactivi, şi împreună cu ibuprofenul nemodificat se elimină prin rinichi fie ca atare sau sub formă de conjugați. Ibuprofenul se leagă în mod extensiv de proteinele plasmatice.

INDICAŢII TERAPEUTICE
Datorită efectelor sale analgezic şi antiinflamator, ibuprofenul este indicat în tratamentul artritei reumatoide (poliartritei reumatoide juvenile sau a bolii Still), spondilitei anchilozante, osteoartritei şi a altor artropatii nereumatoide (seronegative).
Tratamentul afecţiunilor reumatice nearticulare, inclusiv a afecţiunilor periarticulare precum periartrita humero-scapulară (capsulita), bursita, tendinita, tendosinovita şi a durerilor de spate.

Ibuprofenul poate fi de asemenea indicat în leziuni ale țesuturilor moi pentru tratamentul luxaţiilor şi entorselor.
Datorită efectului analgezic ibuprofenul este indicat pentru atenuarea durerilor uşoare şi moderate, inclusiv ale durerilor produse de dismenoree, ale durerilor dentare sau postoperatorii şi pentru atenuarea simptomatică a cefaleei, inclusiv a migrenelor.
Ibuprofenul este indicat în utilizarea pe termen scurt pentru tratamentul febrei la copii cu vârsta peste un an.

DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Reacţiile adverse pot fi minimizate prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor.
Adulţi
Doza recomandată de ibuprofen constituie 1200-1800 mg pe zi în doze divizate. Unii pacienţi pot fi menţinuţi pe doza de 600-1200 mg pe zi. Doza maximă nictemerală nu trebuie să depăşească 2400 mg.
Copii
Doza zilnică de ibuprofen constituie 20 mg/kg în doze divizate. Acest lucru poate fi realizat după cum urmează:
- copii cu vârsta 1-2 ani: câte 1 linguriţă 2,5 ml (50 mg) de 3-4 ori pe zi;(dozatoare?)
- copii cu vârsta de 3-7 ani: câte 1 linguriţă 5 ml (100 mg) de 3-4 ori pe zi;
- copii cu vârsta de 8-12 ani: câte 2 linguriţe 5 ml (200 mg) de 3-4 ori pe zi.

Nu se recomandă de administrat la copii cu masa corporală sub 7 kg.
La pacienţii cu poliartrita reumatoidă juvenilă poate fi administrată doza până la 40 mg/kg în doze divizate.

Vârstnici
Pacienţii vârstnici sunt expuşi unui risc crescut datorită consecinţelor grave ale reacţiilor adverse. Dacă se consideră că administrarea unui AINS este necesară, trebuie să se utilizeze cea mai mică doză eficientă pentru cea mai scurtă perioadă de timp.
Pacientul trebuie monitorizat în mod regulat în legătură cu hemoragiile gastrointestinale ce pot să apară pe parcursul tratamentului cu AINS. Dacă funcţia renală sau cea hepatică este afectată, doza trebuie ajustată individual.

Mod de administrare
Se administrează intern, preferabil în timpul mesei sau după mese.

REACŢII ADVERSE
Convenţia MedDRA privind frecvenţa
Foarte frecvente (>1/10)
Frecvente (>1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (>1/1000 şi <1/100)
Rare (>1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).
Tulburări gastrointestinale

Cele mai frecvente reacții adverse observate sunt de natură gastrointestinală. Pot apărea ulcere gastro-duodenale, perforaţie sau hemoragie gastrointestinală, uneori letală, în special la vârstnici. După administrarea de ibuprofen au fost raportate greaţă, vomă, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, durere abdominală, melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbarea colitei şi boala Crohn. Gastrita a fost observată mai puţin frecvent.
Rare – perforaţie gastrointestinală. Foarte rare – pancreatită.

Tulburări ale sistemului imunitar
Reacţii de hipersensibilitate: reacţii alergice nespecifice şi anafilaxie, astm bronşic, agravarea astmului bronşic, bronhospasm sau dispnee, sau afecţiuni cutanate, inclusiv erupții cutanate de diverse tipuri, prurit, urticarie, purpură, edem angioneurotic şi, mai rar, dermatoza exfoliativă și buloasă (inclusiv sindromul Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică și eritem polimorf).
Tulburări cardiace şi tulburări vasculare

Hipertensiune arterială, insuficiență cardiacă.
Datele epidemiologice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg pe zi) şi în tratament de lungă durată, se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale, de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral.

CONTRAINDICAŢII
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi;
- antecedente de reacţii de hipersensibilitate (de exemplu, astm bronşic, urticarie, edem angioneurotic sau rinită) după administrarea de ibuprofen, acid acetilsalicilic sau alte AINS;
- antecedente de hemoragii sau perforaţii gastrointestinale legate de terapia anterioară cu AINS;
- ulcer gastro-duodenal activ/hemoragie activă sau antecedente de ulcer gastroduodenal recurent/hemoragie recurentă (două sau mai multe episoade distincte de ulceraţii sau hemoragii dovedite);
- afecţiuni care implică o tendinţă crescută de hemoragie;
- insuficienţă cardiacă severă;
- insuficienţă hepatică şi renală severă;
- copii cu masa corporală sub 7 kg.
- ultimul trimestru de sarcină.

SUPRADOZAJ
Toxicitate
Semnele şi simptomele toxicităţii în general nu sunt înregistrate la doze sub 100 mg/kg la copii şi adulţi. Totuşi, în asemenea cazuri sunt necesare măsuri suportive. La copii au fost înregistrate semnele şi simptomele toxicităţii la ingestia preparatului în doză de 400 mg/kg sau mai mult.

Simptome
Majoritatea pacienților care au ingerat cantități semnificative de ibuprofen vor manifesta simptome în decurs de la 4 până la 6 ore.
Simptomele de supradozaj cel mai frecvent raportate includ greață, vărsături, dureri abdominale, letargie și somnolență. Efectele din partea sistemului nervos central includ cefalee, tinitus, amețeli, convulsii și pierderea conștienței. În cazuri foarte rare au fost raportate nistagmus, acidoză metabolică, hipotermie, efecte renale, hemoragii gastrointestinale, comă, apnee, diaree și depresie a sistemului nervos central și sistemul respirator. De asemenea au fost raportate dezorientare, excitație, lipotimie și toxicitate cardiovasculară, inclusiv hipotensiune arterială, bradicardie și tahicardie. În caz de supradozaj sever sunt posibile insuficienţă renală şi afectarea funcţiei hepatice.

Supradoze mari sunt în general bine tolerate, atunci când alte medicamente nu sunt administrate concomitent.
Tratament
Tratament simptomatic. Lavajul gastric sau administrarea orală de cărbune medicinal sunt indicate dacă pacientul se prezintă în decurs de o oră de la ingestia preparatului.
Trebuie instituită diureza adecvată. Trebuie monitorizate minuţios funcţia renală şi hepatică. Pacienții trebuie supravegheați timp de cel puțin patru ore după ingestia unor cantități potențial toxice. Dacă convulsiile sunt frecvente sau prelungite, trebuie administrat intravenos diazepam. În funcţie de starea clinică a pacientului pot fi indicate alte măsuri terapeutice.

Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare
Sarcina
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta sarcina şi/sau dezvoltarea embrionului/fătului. Datele provenite din studii epidemiologice sugerează că există un risc crescut pentru avort spontan şi pentru malformaţii cardiace şi gastroschizis în urma administrării de inhibitori ai sintezei de prostaglandine la începutul sarcinii.

Administrarea de inhibitori ai sintezei de prostaglandine la animale a avut drept rezultat creşterea pierderilor pre- şi postimplantare şi letalitate embrio-fetală. În plus, s-a observat o incidenţă crescută a diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare, la animalele cărora li se administrează inhibitorul sintezei de prostaglandine în perioada
de organogeneză.

În timpul primului şi celui de-al doilea trimestru de sarcină, ibuprofen nu trebuie administrat decât în cazul în care este absolut necesar. Dacă ibuprofen este utilizat de femei care încearcă să rămână gravide sau pe parcursul primului sau celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică, iar durata tratamentului cât
mai scurtă.

Pe parcursul celui de-al treilea trimestru, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune fătul la:
- toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi cu hipertensiune pulmonară);
- disfuncţie renală, care poate progresa către insuficienţă renală care conduce la oligohidramnios.
Inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune mama şi nou-născutul la sfârşitul sarcinii la:
- prelungirea timpului de sângerare;
- inhibarea contracţiilor uterine, care poate provoca întârzierea sau prelungirea travaliului.

În consecinţă, administrarea ibuprofenului este contraindicată în timpul ultimului trimestru de sarcină.

Alăptare
În studiile limitate disponibile până în prezent, s-a demonstrat că AINS se excretă în laptele matern în concentraţii foarte joase. Dacă este posibil în perioada de alăptare se va evita administrarea de AINS.

Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
După administrarea de AINS pot să se dezvolte următoarele reacţii adverse amețeli, somnolență, oboseală și tulburări de vedere. Dacă la pacienţi se dezvoltă aceste reacţii, ei nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.

INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNI
Ibuprofen se va administra cu prudenţă în asociere cu următoarele preparate
Antihipertensive, beta-blocante şi diuretice: AINS pot reduce efectul preparatelor antihipertensive, precum inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA); betablocantele şi diureticele.

Diureticele de asemenea pot creşte riscul nefrotoxicităţii a AINS.
Glicozide cardiace: AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, reduce rata de filtrare glomerulară şi creşte concentraţiile plasmatice ale glicozidelor cardiace.
Colestiramină: tratamentul concomitent cu colestiramină şi ibuprofen poate conduce la reducerea absorbţiei ibuprofenului din tractul gastrointestinal. Totuşi, relevanţa clinică nu se cunoaşte.
Litiu: reduce eliminarea litiului.
Metotrexat: AINS pot inhiba secreţia tubulară a metotrexatului şi reduce clearance-ul metotrexatului.
Ciclosporina: creşte riscul de nefrotoxicitate.
Mifepristona: teoretic, poate apărea o scădere a eficienţei medicamentului datorită proprietăţilor antiprostaglandinice ale medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).
Dovezile limitate sugerează faptul că administrarea concomitentă a AINS în ziua administrării prostaglandinelor nu influenţează în mod nefavorabil efectele mifepristonei sau pe cele ale prostaglandinei asupra maturizării cervicale sau asupra contractibilităţii uterine şi că nu reduce eficienţa clinică a avortului medical.

Alte analgezice şi inhibitorii selectivi ai ciclooxigenazei 2
Se va evita administrarea concomitentă a două sau mai multe AINS, inclusiv inhibitorii COX-2, deoarece poate creşte riscul de reacţii adverse.

Acidul acetilsalicilic
Similar altor AINS, administrarea concomitentă a ibuprofenului cu acidul acetilsalicilic în general nu se recomandă datorită riscului crescut de reacţii adverse.
Datele experimentale indică faptul că, în cazul administrării concomitente, ibuprofenul poate inhiba efectul dozei scăzute de acid acetilsalicilic asupra agregării trombocitare.
Totuşi, limitările acestor date şi incertitudinea extrapolării datelor obţinute ex vivo la situaţiile clinice sugerează că nu se pot trage concluzii solide privind utilizarea în mod  regulat a ibuprofenului şi nu se anticipează niciun efect relevant din punct de vedere clinic în cazul utilizării ocazionale a ibuprofenului.
Corticosteroizi: tratamentul concomitent cu AINS determină creşterea riscului de ulceraţie sau hemoragie gastrointestinală.

Anticoagulante: AINS pot potenţa efectul anticoagulantelor, precum warfarina.
Antibiotice chinolone: pacienţii care administrează AINS şi chinolone pot prezenta risc crescut de a dezvolta convulsii.
Sulfoniluree: AINS pot potenţa efectul hipoglicemiant al sulfonilureelor. Există raportări rare de hipoglicemie la pacienţii care administrează ibuprofen şi care se află în tratament cu sulfoniluree.
Antiagregante plachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): la administrarea concomitentă cu AINS poate creşte riscul de hemoragii gastrointestinale.
Tacrolimus: se consideră că administrarea concomitentă de AINS şi tacrolimus are potenţial de a creşte riscul de nefrotoxicitate.

Zidovudină: la administrarea concomitentă a AINS și zidovudinei, creşte riscul de toxicitate hematologică. Există dovezi că tratamentul concomitent cu zidovudină şi ibuprofen în cazul pacienţilor HIV(+) cu hemofilie prezintă un risc crescut de
hemartroze şi hematoame.

Aminoglicozide: AINS pot reduce excreţia aminoglicozidelor.
Extracte din plante: Ginkgo biloba poate potenţa riscul hemoragiilor la administrarea concomitentă cu AINS. Inhibitori ai CYP2C9

Administrarea concomitentă de ibuprofen şi inhibitori CYP2C9 poate creşte riscul expunerii la ibuprofen (substrat al CYP2C9). Într-un studiu cu voriconazol şi fluconazol (inhibitori ai CYP2C9) s-a demonstrat o expunere crescută la ibuprofen S(+) cu aproximativ 80 până la 100%. Trebuie luată în considerare reducerea dozei de ibuprofen în cazul administrării concomitente de inhibitori puternici ai CYP2C9, în mod special atunci când se administrează doze mari de ibuprofen în asociere cu voriconazol sau cu fluconazol.

PREZENTARE, AMBALAJ
Sirop 100 mg/ 5 ml. Câte 100 ml sirop în flacon. Câte 1 flacon împreună cu instrucţiunea pentru administrare se plasează în cutie de carton.

PĂSTRARE
A se păstra la temperatura sub 25 ºC, în ambalajul original.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor!

TERMEN DE VALABILITATE
4 ani.
A nu se utiliza după data de expirare indicată pe ambalaj.

STATUTUL LEGAL
Fără prescripţie medicală.

DATA ULTIMEI REVIZUIRI A TEXTULUI
Iunie 2014.

DEŢINĂTORUL CERTIFICATULUI DE ÎNREGISTRARE
REPLEK FARM Ltd.-Skopje, Republica Macedonia

NUMELE ŞI ADRESA PRODUCĂTORULUI
REPLEK FARM Ltd.-Skopje,
188 Kozle str., 1000 Skopje, Republica Macedonia

La apariţia oricărei reacţii adverse informaţi secţia de farmacovigilenţă a
Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale (tel. 022 88-43-38)